pe jurnalistacum.blogspot.ro

Povestea din roman transpune destinul unei familii care s-a pierdut in tumultul noii societati, iar insingurarea fiecarui membru din familie presupune, paradoxal, drumul unei calduri sufletesti construite impreuna, dar care pare sa paleasca in fata ispitei plecarii din locul nasterii si copilariei. Intaritati de propriile doruri, personajele duc cea mai mare lupta cu resemnarea in fata destramarii legaturilor de singe. De vina pare sa fie, din nou, destinul social. Oare ne putem alege destinul? Oare exista alegerea inainte de a o face? Aceste intrebari ma macinau chiar intre primele pagini citite si traite. Se pare ca alegerea exista daca noi ii oferim substanta si viata, apoi se intampla. Apoi vin consecintele. In familia-personaj din roman exista o incercare de a gasi solutia de a fi cei de dinaintea rupturii. Incepe un fel de strigat comun, cu palpitatiile caracteristice disperarii, iar tot ceea ce Taiye Selasi descrie ca fiind „departare” se reduce la nostalgia ucigatoare de a fi din nou in sinul locului si timpurilor de care simti ca apartii dintotdeauna.