pe semnebune.ro

Volumul Numele mierlei imi intareste pasiunea pentru proza scurta. E un gen destul de dificil si restrictiv, care impune paradoxuri: pe de-o parte, trebuie sa fii suficient de sintetic incit sa iti legi povestea cap-coada, in mod coerent, pe de alta, trebuie sa alegi cu mare grija detaliile care personalizeaza povestea (indicii despre personaje, locuri, evenimente). Ei bine, instantaneele din Numele mierlei sint dozate suficient de bine sa te prinda si sa te desprinda, sa zimbesti cind recunosti in personajele din texte oameni pe linga care treci in fiecare zi: sa ridice mina cine nu stie o „Mariana, care lucra ca manager PR la o firma multinationala” si are obsesia alimentelor sanatoase, eco/bio, low-fat, low-sugar, low-food, sau un Anton care «face parte din categoria celor care stiu. Fie ca e vorba de situatia economica a Romaniei sau de disparitia tigrului alb, de artefactele indiene sau de discriminarea sexului, el stie intodeauna cum stau lucrurile cu adevarat». Cu un stil narativ curat si presarat de umor subtil, povestile scurte ale lui Radu Pavel Gheo stirnesc empatie, partizanate ad-hoc si jur ca te fac curios sa studiezi oamenii din jur cu mai multa atentie.