O poveste moderna despre eroi si antieroi, despre calauze si rataciri, dar si despre internet, fizica cuantica, preistorie si incalzire globala. Si despre o pisica. Care exista si nu exista.
Manga, Marcel Proust, feminism, kamikaze, teoria cuantica a lumilor multiple, nesiguranta adolescentei, Fukushima, zen si zazen, conexiune, razboi, constiinta, sinucidere, Xbox, pisica lui Schrodinger, singuratate, prietenie, internet, 9/11, timp, sensul vietii, filozofie, meditatie, otaku, Social Media, pleistocen, poluare, curentii din Pacific, dezastru nuclear, entaglament cuantic, vortex... pare uimitor cum a reusit Ruth Ozeki sa adune intr-un mod coerent toate subiectele astea intre paginile romanului. Desi aparent disparate si distantate toate fac parte din peisajul farimitat al lumii contemporane in care toate lucrurile par ca se amesteca, se ating si se distanteaza constant, totul in acelasi timp.
Poveste pentru timpul prezent mi s-a parut o foarte frumoasa poveste despre singuratatea individului in imensitatea satului global. Intr-o lume care comunica si se comunica neincetat, indivizii realizeaza (cei care reusesc sa faca asta) ca nu mai e nimeni care sa asculte si descopera ca «
nimic nu e mai trist decit spatiul virtual cind te trezesti ca plutesti la intimplare, singur cuc, vorbind cu tine insuti».