Aceste pagini sint suta la suta saramaghiene, sint impregnate cu stilul sau, cu frazele sale inconfundabile, lungi, dialoguri neintrerupte, nume de personaje, orase, tari, institutii scrise cu litere mici, cu sondarea deosebita a psihicului uman, cu un ton ironic-comic, care iti ridica intrebari peste intrebari si te provoaca, etc., etc. Capitolele traduse in acest volum sint, asadar, minunate, iar cind se intrerup, brusc, ai senzatia unui vid incredibil, te cuprinde o angoasa de nedescris, te simti de parca ti-a fost luata cea mai mare placere din lume (aceea de a continua lectura, de a vedea cum se dezvolta personajele, pina unde merge Saramago cu ideile sale s.a.m.d.), de parca romanul tocmai a murit. Daca un scriitor te poate face sa simti toate acestea (si inca multe altele) dupa numai 59 de pagini (douazeci si doua de file pe computer), atunci acela este, fara doar si poate, un scriitor exceptional.