in Steaua nr. 1-2 (795-796)

Fleacuri, mofturi, anecdote? Nu o data, astfel de lucruri „marginale” si „minore” au dat proza de mare calibru. Povesti de impartasit intre cheflii? Exact ca la autorul lui Svejk, care isi scria povestirile si capodopera in crisma, tinind alaturi o halba cu bere. Literatura cu ceea ce vine din viata, dar ramine in afara literaturii? Fireste. Asa facea si Truman Capote in Cu singe rece, dar de ce ar fi mai important sa te ocupi de o crima salbatica si de infaptuitorii ei decit de Buduca, Tara, sau Perta, optzecistii din cercul de prieteni ai autorului? Un volum de trecut cu vederea? De acord, daca se trece cu vederea si proza lui Gerald Durell (in special trilogia autobiagrafica din Corfu, cum i s-a spus: Familia mea si alte animale), romanul Toate vietuitoarele, mari si mici al lui James Herriot, a lui Bohumil Hrabal, povestirile din tinerete ale lui Milan Kundera si altele de aceeasi factura si performanta.