Aurelian Moroiu este la extrema opusa lui Marc Aureliu, iar vremurile de acum sint cele ale apocalipsei amusinate, atrase, accelerate prin exacerbarea vicii­lor, ticalosiilor (nu numai la nivelul Prese­lui, la Vila Park, la Palatul sau ori aiurea), dar si prin gaunosenia si lipsa de reactie a subordonatilor, serviciilor secrete, co­legilor de partid sau, extins la nivelul in­tregii tari, a votantilor, mindri minuitori de tablete si de telecomenzi. Larisa Banu, care devine din ce in ce mai usoara (im­placabil, din cauza osteoporozei) si Mar­ta, prima doamna a tarii, din ce in ce mai tacuta, retrasa dincolo de „ochiul singu­ratatii” (implacabil, din cauza celor doua mandate si a Liei Mardare, fotomodel, favorita Preselui) au ca element de crasa contrapondere pamintul, cu toata puterea strafundurilor lui, care nu tace, care se re­volta, care uita sa se lase calcat in picioa­re, strapuns, sistematizat, ci se inalta – pe alocuri – imprevizibil…

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri