in Observatorul cultural nr. 777

Modul in care Cristian Teodorescu face din limbaj un mod ne-explicit de acces si de interpretare a lumii merita urmarit cu o atentie incordata, solicitata, de altfel, cititorului pe tot parcursul acestui roman dificil si proteic. Ca nu actiunea, in sine, e miza centrala a cartii o dovedeste inclusiv lentoarea cu care e tratata trama detectivistica a cartii, care se desfasoara in surdina, pentru a intretine, din fundal, starea generalizata de impas al cunoasterii, de blocaj a ceea ce stim si a ceea ce intelegem despre felul in care se construieste realitatea in fata ochilor nostri. Acestea fiind spuse, e limpede ca punctul de vedere ales in acest roman, cel limitat la privirea Ciinelui, nu e deloc intimplator. Dimpotriva, el subliniaza tocmai limitele unei lumi instabile, destructurate la fiecare pas de necunoscut, o lume la care accesul e mereu partial si niciodata inocent.