Poezia lui Dimov alcatuieste un rezervor plin de cele mai diverse materii, un genialoid echilibru in dezechilibru, fiind concomitent convulsiva si pacifica, eterogena si omogena, stridenta si armonioasa. Acumularile aparente ori disimulate ale poeziei noastre intra sub condeiul lui Dimov intr-o sinteza fara precedent, care, in loc de a-i periclita originalitatea, i-o ratifica aidoma unui examen extrem de sever pe care candidatul il trece cu eclatanta. Arghezi, Ion Barbu, Urmuz, ca si mai indepartatii Eminescu, Heliade, Anton Pann, parnasianismul, simbolismul, suprarealismul, balcanismul insufletesc versurile, acordindu-le o alura fantasmagorica chiar prin presiunea concretului, prin ceremonia parelnic minimalista. Oportun, Luminita Corneanu il socoteste pe Dimov, inclusiv in titlul volumului sau, Un oniric in Turnul Babel. Impresia generala e cea a unui urias bazar oriental, in care forfotesc oamenii si deopotriva obiectele, in care timpurile vietii umane se amesteca cu timpurile poeziei, in care afectele fecundeaza meditatia iar verbele rasar din lutul virtualitatii cum florile, intr-un spectacol multicolor, fara capat.