Prozatorul furnizeaza aici, apasind pe temele misterului, imprevizibilului ori insolitului, citeva dintre „mizele” prozelor sale, care ofera, in genere, nu putine exemple de folosire fericita a jocurilor memoriei si hazardului, a momentelor bizare, greu catalogabile, de „injonctiune si deriva” din existenta. Se poate remarca aici, altfel spus, o fascinatie provocata, cum scrie autorul, de „modul cum apare si dispare cineva in viata ta”, fascinatie bine transmisa prin scriitura care se deschide deopotriva spre liricul melancolic ori nostalgic, spre epicul gratios, difuz umoristic sau fantastic. (...)
Ne mai ramine de amintit, dintr-o carte cu multe reusite, poezia lucrurilor, a obiectelor, a locurilor care inmagazineaza tristetea, singuratatea, melancolia si trecerea timpului.