Ar mai fi vorba si despre limba pe care autorul debutant o foloseste in cartea sa: aici se simte, cred eu, cel mai bine faptul ca acesta a <> pe carte si nu s-a grabit sa publice: dulceata cu doua taisuri a vorbirii de provincie, ironia insidioasa din observatiile naratorului, alternarea registrelor lingvistice (Simona Sora observa cu buna dreptate, in prefata, caracterul hagiografic al relatarii despre <> Onufrei) etc. Se demonstreaza inca o data ca aparentul curs <> al prozei se poate dovedi, atunci cind este asociat talentului si <>, mult mai destabilizator decit experimentul cautat. Asa ca ma alatur si eu in graba, celor ce au salutat debutul lui Filip Florian in proza.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri