in Observator cultural

Fragmente din memoriile Mariei Banus, din scrisori catre prietenul Petre Solomon si din jurnalul lui Emil Cioran sînt amintite si citate de Andrei Oisteanu pentru a arata cum starea psihica a poetului Paul Celan devenea din ce in ce mai ingrijoratoare, in special pentru apropiatii care il cunoscusera in zile mai bune. In martie 1964, aminteste Oisteanu, Paul Celan a plecat pentru citeva zile la Geneva, pentru a-l intilni pe Jean Starobinski. Nu pe istoricul si pe teoreticianul literar il cauta, ci pe Starobinski doctorul psihiatru si specialistul in istoria melancoliei, de la care astepta un consult psihiatric. Intre 1966 si 1967, Celan a fost tratat cu tranchilizante si socuri electrice in clinici de psihiatrie din Paris, iar pe 20 aprilie 1970, de sarbatoarea Pastelui, s-a aruncat in Sena, de pe podul Mirabeau.