E interesant cum pentru Lucian Dan Teodorovici drumul spre proza trece mereu prin teatru sau a trecut, sfirsind inevitabil pe o scena. Ironia e ca eu, nefiind un cititor de piese de teatru, nu as fi citit teatrul lui, daca nu m-ar fi interesat mai intii ca prozator. De unde constat ca exista o placere textuala nebanuita a genurilor comunicante.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri