Sintem in Parisul anului 2012 (in carte) si personajul principal, scriitor, face un salt inapoi, in Montparnasse-ul anilor ʾ60. Pentru el, masina timpului nu e madlena, ca la Proust, ci un carnetel negru cu note din epoca.
Ar fi foarte urit sa-ti povestim mai mult, fiindca vrem, totusi, sa te convingem sa dai banii pe carte. Asa ca imagineaza-ti poceala ironica pe care a pus-o la cale Woody Allen cu
Midnight in Paris, filmul in care protagonistul o ia razna de incepe sa se intilneasca cu Hemingway, Dali sau Man Ray. Dar scoate ironia si absurdul lui Allen si baga atmosfera densa, nostalgica, reflexiva din romanele lui Modiano si – nu, nu e ca si cum ai fi citit cartea, dar poate iti face chef sa te apuci. Traducatoarea, pe nume Elena-Brandusa Steicuc, serveste cu spor atmosfera.