in Suplimentul de cultura nr. 484

Lagarul de munca e pentru Salamov mai rau decit iadul. Nu are echivalent pentru mintea omului care mai gindeste in termeni de bine si de rau. E un martiraj in care cei care trec prin aceasta experienta nu sint eroi, ci doar niste purtatori de viata care isi pierd aceasta insusire, cel mai adesea fara sa mai stie ca sint sau ca au fost vreodata oameni. Si totusi, in povestirile lui Salamov apar si oameni carora lagarul nu le stinge pina in ultima clipa de viata flacara de omenie, oricit de mica. Acestia sint exceptiile. Dar asa cum Soljenitin in Arhipelagul Gulag ajunge, ca Salamov, la relatarea de existente, fara sa mai incerce sa-i transforme in personaje pe supravietuitorii si mortii din lagare, la rindul lui Salamov, povestind despre Kolima, descopera ca in aceasta lume a agoniei programate, mor sau supravietuiesc persoane care, poate fara voia lui, se incapatineaza sa devina personaje, cu bune si rele, eroii nestiuti ai unei epopei in care nu exista invingatori.