in Cultura nr. 517

(…) autorul stie perfect cum sa-si determine lectorul sa fie, in fiecare moment, unul implicat – in povestea pe care o citeste si, deopotriva, in dezlegarea sensurilor existentei personajelor.
Insa acest lucru este valabil si functioneaza perfect nu doar in cazul protagonistilor, ci si in cel aparitiilor secundare sau chiar episodice, caci autorul construieste o intreaga galerie de personaje de neuitat, de la Armando de Troeye, Jorge Keller, Irina Jasenovici sau Susana Ferriol. Toate sint excelent creionate, bine construite, dar dau si senzatia ca prind realmente viata in paginile cartii, insufletind-o. In acest fel, scriitorul realizeaza si o impresionanta fresca a societatii si a perioadelor descrise, Tangoul Vechii Garzi devenind un adevarat univers pe care fictiunea il ia, incet-incet, in stapinire. Si chiar daca viata bate mereu literatura, Arturo Perez-Reverte demonstreaza prin acest roman ca atunci cind e bine scrisa literatura poate concura cu succes existenta cotidiana. Si, cu siguranta, ca e mai frumoasa decit aceasta.