in Sapte seri

In Cimitirul din Praga, intelectualii cumsecade au disparut, dar creaturile care impinzesc sfirsitul de secol al XIX-lea cu intoxicari au o oarecare prestanta publica, creeaza vilva si controverse. In Numarul zero insa, succesorii acestui gen de creaturi sint o mina de jurnalisti de doi bani, fara calitati si ambitii publice, uniti doar de disponibilitatea de a face orice e pe gustul patronului si al trimisului lui pe Pamant, directorul Simei. Conspiratia nici nu ajunge publica, de altfel, ci se creeaza in jurul unui ziar pe nume Maine, destinat sa ramina un etern numar zero (editie care precede publicarea, pentru uzul redactiei), o demonstratie pentru mogulul-Comandor, referitoare la modul cum o astfel de publicatie i-ar putea servi interesele. Simei, directorul, e cel mai fascinant personaj din roman. Fascinatia vine din felul cum lipsa oricaror aptitudini jurnalistice se combina cu un simt ocult al intereselor patronului. Dar si cu un soi de intuitie a publicului, sigura si in acelasi timp dispretuitoare, bazata pe slabiciunile, prostia si insuficienta aceluiasi public, la modul la care escrocii exploateaza asemenea slabiciuni. Pasaje extinse din carte relateaza sedintele de redactie.