S.T.: Cum a fost trecerea de la problemele zilelor noastre, din precedentul roman, la atmosfera de acum mai bine de doua veacuri, o lume pe care chiar si istoricii o descriu bijbiind?
D.R.: Am o pasiune pentru secolul al XVIII-lea, una veche de tot. De-a lungul vietii, am adunat atit de multe informatii despre perioada, incit as putea sa mai scriu citeva romane. Ma fascineaza manuscrisele, fie ca sint scrisori, fie ca sint acte administrative sau simple insemnari. Imi coloreaza lumea interioara, incitandu-ma sa intru in povesti inca nescrise. Volutele, tildele, buclele rasucite ori literele bortoase desenate de o mana, intre timp facuta pulbere, imi baga in singe fiorul epic. In fata unei hartii scrise in urma cu 200 de ani uit c-am mai scris alte romane.