Cam pretios in stil, ca orice discipol care isi cauta locul, dar vrea sa dea de inteles, orgolios si apasat, de unde se trage, Gide scrie ironic-intelegator despre Narcis, cel indragostit de sine insusi, care pupa apa cind vrea sa se sarute. Ulterior, Gide isi trateaza cu ironie narcisismul care-l face ca, indiferent ce ar scrie, sa fie obsedat de el insusi. In alt eseu poetic, scriind despre „Incercarea iubirii”, tinarul Gide da un prim semn, discret, despre dubla sa orientare sexuala. Dar cel mai cuprinzator dintre „tratatele” sale, cum isi numeste grav Gide aceste texte, prin care vrea sa-si exprime diferenta si proximitatea artistica, e cel despre intoarcerea fiului risipitor. Aici il descoperi pe Gide, cel de mai tirziu, si il intelegi pe tinarul autor care ar fi vrut sa fie si special, dar si acceptat de ceilalti.