Capacitatea de virtualizare a unui text este o conditie axiologica sine qua non a literaturii in general, dar, in cazul Gabrielei Adamesteanu, ea justifica unele fenomene scripturale, cum ar fi migrarea personajelor dintr-un text in altul, chiar si in cazul in care acestea nu primesc aceleasi nume. Autoarea are forta de a construi tablouri dramatice specifice doar literaturii sale, pentru ca intelege diferit – in raport cu alti scriitori – rolul intrigii si al punctului culminant. Le intelege intr-un mod „clasic/modern”, intr-un timp al postmodernitatii persistente.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri