in Suplimentul de cultura nr. 478

M-a fascinat umorul sau spumos atunci cind povesteste si demitizeaza, de exemplu, tehnicile de aparare in cazul intilnirii cu un urs; am ris cu lacrimi de scenariile pe care si le construieste in cap inainte de a pleca sau de cum pescuieste un insotitor pentru drumetie, o veche cunostinta, Katz, care nu era chiar in cea mai buna forma posibila; m-au surprins informatiile pe care le tese in text despre excursionisti, drumetii, supravietuirea in salbaticie, privarea de orice fel de confort, de apa sau de mincare; mi-au dat de gindit pasajele in care demonstreaza cum se modifica timpul si spatiul pentru cineva care merge continuu si m-a naucit sinceritatea sa debordanta – putea sa fie grandios, laudaros, sa se picteze in culori aprinse permanent; a ales insa sa scrie despre experienta sa cu toate cele rele, toate momentele de ezitare, capitulare sau disperare. (…) Am invatat multe din cartea lui Bryson. Unul dintre cele mai importante lucruri este sa stii cind sa renunti si sa nu fii prea dur cu tine daca ai facut-o.