Timpul

Dupa parerea mea, sensul literaturii se da peste cap, devine gaunos, daca ajungi sa publici inainte de-a gasi impacarea deplina cu un text, daca rivnesti la un volum tiparit inainte de-a fi fost fermecat tu insuti de manuscris. incerc mereu un fel de dedublare, sa citesc cu ochi straini propriile mele pagini, cit mai detasat, iar, daca placerea cititului exista, daca e vie si mare, inseamna ca pot duce un capitol sau un roman mai departe. Spun asta pentru ca, dupa mine, logica lucrurilor, a tuturor lucrurilor, e cautarea bucuriei. Iar scrisul, dincolo de tutun, de singuratate, de indoieli, de prabusiri, de invieri si de nervi macinati, inseamna o bucurie uriasa. E singurul meu criteriu. Unul profund egoist. Nu m-a interesat niciodata, jur, sa ating un nivel sau altul, sa fiu pe placul cuiva sau al altcuiva, sa public mai devreme sau mai tirziu.