in Contrafort, nr. 3-4,

Cartea poate fi citita in mai multe «chei». Una este aceea a unor explorari in istoria religiilor, care au ca pretext unele contributii ale lui Eliade si Culianu puse in contextul fie al evolutiei acestei discipline, in ansamblu, fie al unor aspecte ale ei (dualismul religios si calatoriile extatice). Comentariile la opera stiintifica a lui Eliade și Culianu ni-l arata pe Andrei Oisteanu nu numai ca pe un perfect cunoscator al scrierilor celor doi, dar si capabil sa puna aceasta opera in contextul disciplinei ilustrata de toti trei, corelind-o cu temele si problemele fundamentale ale acesteia. Ceea ce, personal, mi se pare cel mai demn de retinut din volumul pe care il discut este caracterul echilibrat al modului in care judeca autorul aspectele delicate din biografia lui Eliade si, in general, optiunile ideologice ale generatiei interbelice. Spunind totdeauna ceea ce trebuia spus, Andrei Oisteanu a stiut sa pastreze in acei ani dreapta masura a interpretarii intre atitudini (si interese) polarizate, raminind consecvent cu acest principiu al moderatiei si echilibrului chiar si in momentele cele mai fierbinti ale polemicilor din perioada respectiva.