in Accente nr. 22

Ceea ce surprinde si atrage este stilul clasic al autorului. Stoner pare un roman de sfirsit de secol XIX. Partea stranie insa este ca aceasta constructie clasica este strabatuta de un aer existentialist. Tema cartii este oarecum vaga, nimic cu adevarat spectaculos nu intarita cititorul, nu exista momente de forta, de zgomot si furie, cel putin nu la suprafata, dupa cum spuneam la inceput. Dar atentie, o astfel de tema aparent vaga este foarte greu de dezvoltat. Daca nu se intampla lucruri spectaculoase, nu inseamna ca tema, in calmul desfasurarii ei, nu este... spectaculoasa tocmai pentru ca autorul detine arta de a ne face sa simtim tensiunea de dincolo de cuvinte. Ma alatur celor care au spus despre Stoner ca este o capodopera.