pe SemneBune.ro

Romanul lui John Williams este atit de bun pentru ca reuseste sa exprime aceste lucruri intr-un stil direct, epurat de sentimentalism, de adverbe, de metafore. Romanul surprinde prin lipsa sa de fapte exceptionale: Stoner nu participa la razboaiele mondiale, nu vrea sa schimbe lumea, nu viseaza onoruri, nu vrea sa faca nimic care sa ii hraneasca egoul. Isi propune lucruri marunte: sa fie profesor, sa aiba o familie, sa iubeasca, sa scrie, sa citeasca. Si, intr-o mare masura ii ies aceste lucruri. Daca am citit toata cartea cu un sentiment de tristete, de anxietate si mi-a parut rau de Stoner si am urit-o pe sotia sa, la ultimele pagini m-am linistit, odata cu acesta. Mi-am dat seama ca am urit-o degeaba pe sotie, fiindca nici ea nu e mai fericita, e doar obtuza si o alegere proasta a lui Stoner, iar viata acestuia nu e chiar ratata, e doar banal de normala. Maiestria lui John Williams sta in puterea pe care o da cuvintelor: exprima in citeva fraze cam tot ce se poate exprima despre tema aleasa.