in Suplimentul de cultura nr. 468

Cine vrea sa-si aduca aminte ce ni s-a intimplat in acest sfert de secol, in reconstituirea si interpretarea Alinei Mungiu, probabil ca va retrai si emotia marilor dezbateri din toti acesti ani, si sperantele si deziluziile pe care le-au avut, incepind din decembrie 1989 si ajungind pina in august anul trecut. In cartea asta, evident, e vorba si despre Alina Mungiu si despre fratele ei Cristian, regizorul, cite ceva din copilarie si despre familie, putin din studentie si din scurta ei cariera de medic rezident, apoi gazetaria, experienta de la TVR, activismul civic si cariera ei universitara. Toate astea insa fara multe detalii, ci mai mult ca puncte de reper ale traiectoriei sale publice, care s-a intersectat deseori cu politica si cu politicienii care au condus Romania in acesti 25 de ani. Cartea ar fi avut de cistigat daca paginile de marturii ale Alinei Mungiu-Pippidi ar fi fost mai numeroase, fiindca talentul ei de povestitoare functioneaza excelent si aici, iar in rarele momente cind face portretul vreunuia dintre cei pe care i-a cunoscut rezultatele sint memorabile.