Astfel, dialogul este unul despre scriitori-model (rusi, in special) si despre scriitori reali, din lumea romaneasca; trece o clipa silueta lui Eminescu, zugravit in costum negru printre ingerii de pe o biserica din Ipotesti; este evocat Mircea Nedelciu, un nume dat, cu stirea prozatorului, si unui plop, ce va fi din pacate taiat pentru ca provoca se pare alergie vreunui vecin, o metafora in cele din urma a destinului lui Nedelciu, brusc intrerupt de o maladie. Dintre tinerii poeti, Brumaru & Niculescu isi exprima admiratia pentru Dan Sociu sau pentru Radu Vancu.
Fireste, nu lipseste tandretea dintotdeauna a poetilor pentru pisici (de sorginte eliotesca sau – oricum – livresca): Scamosila si Muteasca, ale lui Brumaru, dimpreuna cu Roni, al Veronicai, evocate si apreciate, vreme de loisir din care se naste, pe alocuri, poezia.