Planul meu a fost sa scriu un roman despre copilarie, un proiect foarte vechi... Sedus de spontaneitatea copiilor, de prospetimea limbajului si insolitul viziunii lor asupra lucrurilor, am considerat mereu ca, pentru un prozator, e o provocare matura sa reconstruiasca lumea privind de jur-imprejur, prin ochii unui copil. Am exersat perspectiva in citeva proze scurte, chiar si in volumul de debut, insa curajul de a ma apuca de roman a venit dupa ce am trait copilariile copiilor mei. Pentru mine, Fetita... este in primul rind un roman despre copilarie si pierderea inocentei; abia in plan secund este despre emigratia temporara, fenomen care joaca mai degraba un rol de context, unul favorabil developarii unei psihologii infantile hipersensibile, cum e cea a Raditei.
