La lansare, Mircea Cartarescu a spus despre cartea lui Marius Chivu ca schiteaza «portretul imaturului la maturitate», in care protagonistul (recurent) isi reitereaza dependenta fata de virsta precedenta. Daca asta ar fi adevarat, ceea ce este foarte posibil, doar ca eu nu prea am cum sa-mi dau seama pentru ca sint prinsa in acelasi tavalug, atunci inseamna ca avem aici un portret al generatiei. Avem un barbat care a depasit pragul de 30, dar nu cu mult, pe care il alintam inca «tinarul» sau uneori «baiatul», care-si doreste, destul de fatis, o relatie, dar nu are rabdare pentru ea, sau nu au ele rabdare pentru el, si care, daca tot e intr-o pauza continua, experimenteaza cu tot ce vede in jur, dar mai degraba cu sine insusi. Ce am citit eu este o colectie de momente si schite tandre, de singuratate aplicata, pe care o poti tiri dupa tine la inceput, la sfirsit, dar mai ales, cred eu, in extra sezon.