in Observator cultural nr. 751

Aflam cu acest prilej, ca volumul de debut trebuia sa fie Mecanica fluidului, in fond o carte foarte speciala a lui Gheorghe Craciun. Carte care aglutineaza preocuparile sale teoretice, discursul epic fiind fragmentat de vazul mereu la pinda si de interesul pentru corporalitatea textului. Materia din jur, universul fizic, sint la indemina privirii lui Gheorghe Craciun – care face fotografii acolo unde Nedelciu filmeaza, iar Ioan Grosan, un alt prozator de marca al generatiei, ia peste picior tot ceea ce-i pica in fata ochilor – de unde, printr-o abila metamorfoza, se transforma in text. Textura lumii, textura literaturii. Atrag atentia asupra importantei acestui volum, unic in felul lui, care, citit asa cum trebuie, ar usura accesul la opera unui mare – in termenii avansati de Nicolae Manolescu – prozator roman.