in Suplimentul de cultura nr. 462

Ceea ce a facut ca primul meu an cu ea sa fie unul extrem de socilitant emotional, desi n-as vorbi atit de o schimbare semnificativa care s-ar fi produs in mine in siajul acestor evenimente extrem de vesele si extrem de triste, amalgamate, cit mai mult de adincirea unor convingeri deja scrijelite in personalitatea mea de multa vreme. Si nici nu cred – sau nu asa functioneaza lucrurile pentru mine – in valentele terapeutice ale scrisului, poate doar in masura in care un episod emotiv poate fi decantat si descarcat in scris cel mult pe termen lung si foarte lung, in fraze dispersate. Prin urmare, ceea ce am incercat sa fac in textul din carte a fost mai mult sa raspund unor intrebari venite din exterior, fie formulate mie in mod direct, fie altele care mi s-a parut ca ma ating in ultimii ani in legatura cu experienta maternitatii. Si asta da, cred ca a fost un exercitiu util.