Povestirile sint gindite sa alcatuiasca o carte a barbatilor (fara insa a minimaliza rolul femeilor; de altfel, sint foarte mindru de cele citeva personaje feminine pe care le-am creat: taranca Ica, fetita handicapata Cati, amanta disparuta Talia sau batrina Aneta). Scrisul nu-mi ofera raspunsurile cautate (nici nu am o astfel de pretentie), ci ma ajuta sa formulez mai limpede anumite intrebari. Prin scrierea unei povestiri ma familiarizez cu propriile mele confuzii, nelinisti, frici. Dupa ce termin de scris o povestire, sint mai linistit, dar nu neaparat mai lamurit. Fiecare povestire e, de fapt, o forma de armistitiu. Nu te vindeca si nu-ti ofera raspunsul cautat, dar te ajuta sa-ti contemplezi limitele si, mai ales, iti da dreptul sa treci la urmatoarea intrebare. Scriind, cistigi timp in fata propriei tale necunoasteri.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri