O parte interesanta a cartii Ruxandrei Cesereanu releva substratul religios al torturii, mai ales acolo unde intentia este nu de a extermina fizic, ci de a anula, de a sterge coordonatele morale, fondatoare ale unei fiinte umane pentru a o reduce la o marioneta obedienta ideologic. Tortionarul nu vizeaza doar destructurarea unui individ anume, ci a individualitatii, a creatiei, tortura este formula perversa prin care creatia este intoarsa in neant, de aceea, nu de putine ori obsesia de a distruge nu atit corpul, cit intreaga armatura morala a unui individ, de aici si o etapizare a suferintei induse asistata pedagogic. Intre tortura motivata stiintific si cea motivata ideologic se desfasoara o istorie obscura si terifianta a secolului XX, istorie pe care Ruxandra Cesereanu o sistematizeaza remarcabil.