in Suplimentul de cultura nr. 456

Si de-aici iesim din poveste pentru a intra in literatura de-a dreptul. Fara a fi canonica, scriitura lui Florin Irimia respecta niste reguli. Este indrazneata si chiar provocatoare pe alocuri, desi tradeaza in repetate rinduri – dar de asta iti dai seama abia ulterior – o premeditare atenta. (...)
Trecerile de la un capitol la celalalt sint calculate, caci, dupa ce induc o mica rutina, redefinesc pe alocuri discursul si provoaca cititorul la reconstituirea time line-ului. Mixul de scene tensionate cu flashback-uri, introspectii si proiectii are darul de a crea suspans. Iar strategia narativa este sustinuta stilistic, putem zice relaxati, bine. Autorul reuseste sa tina lucrurile sub control chiar si atunci cind face escapade adinci in psihologia relationala si in psihologia de cuplu, ori cind denunta capcanele si rateurile mintii, lucruri care pot duce la vale iubiri ce promit a fi mai mult decat trainice. Pe bune, sint zonele cele mai fertile pentru rateuri stilistice, insa Florin Irimia arata ca stie cum sa se pazeasca.