Cunoasterea este asadar aprofundata prin experienta directa si, deopotriva, prin atentie la experientele altora – fie ei din acelasi mediu sau din altele, dar trecind prin experienta traumatica a exilului si narind-o. In acest fel, marturia memorialistica devine credibila si, in unele pagini, cvasi-stiintifica, aproape didactica. Ca si Florin Constantin Pavlovici in cartea al carei titlu poate fi parafrazat, Tortura pe intelesul tuturor, Gina Stoiciu explica, detaliaza, analizeaza cu calm experienta dura pe care a trait-o. Acolo detentia politica, aici exilul: memorialistica nu se lasa dominata si impregnata de ele, ci le integreaza. Aceasta inseamna ca memorialistul nu e resentimentar, injectat de propria subiectivitate, dornic de razbunare, ci calm, daca nu chiar senin, obiectiv pe cit e omeneste posibil, argumentativ in marturia lui si analitic in confesiunea destul de intima pe care o presupune descrierea unor experiente personale in situatii-limita.
O carte excelenta si onesta, care probabil va stirni nu doar interesul criticii, ci si pe acela al publicului larg, confruntat azi cu o migratie din motive economice, dar tot cu Occidentul „putrefact” ca tinta si reper.