in Observator cultural nr. 742

Soacre si nurori. La cine este cheia? (Editura Polirom, 2014) e un studiu bine articulat pe un subiect care, atunci cind nu produce scrisnete de masele, aduce zimbet pe buze. Soacre? Hm, napasta mare, niste scorpii, niste urite, niste femei egoiste si rele, mai ales proprietarele de baieti. Nurori? Aoleu, beleaua naibii! Aurora Liiceanu ia la maruntit subiectul gingas si incearca sa explice ce se intimpla in aceste triunghiuri – sot, sotie, mama lui. Avem exemple concrete, avem citate din fel de fel de cercetari si publicatii straine – citeva exemple din India, unde situatia intre soacre si nurori e rea de tot, ca de altfel in tot Orientul, unde femeia nu are inca aceleasi drepturi cu barbatul. Avem si povesti reale despre aceste conflicte aparent de neevitat dintre mama si sotia/ iubita/partenera unui barbat care e obligat sa gestioneze confruntarile, se pare, inerente. Sugestiile, sfaturile, terapiile nu dau, aparent, rezultatele scontate. Concluzia ar fi ca solutiile nu pot fi decit individuale si ca... scapa cine poate.