in Observator cultural nr. 740

„Tara refuzata” dupa ascensiunea si venirea la putere a extremei drepte si „refulata” o viata – fiindca scriitorul a respins, deopotriva, si extrema stinga –, Romania fiindu-i, totusi, subteran sau declarat, „sursa a marilor sale creatii onirice”. Autoarea investigheaza „emisfera biografica” generatoare de opera, in respectul adevarului, oricit ar fi de dur. Copilarie traumatizata de neintelegeri – eufemistic spus neintelegeri – intre parinti, in care agresivitatea tatalui isi aduce mama, „un biet copil dezarmat, o marioneta in miinile tatalui si obiectul persecutiei lui”, pina aproape de dorinta de sinucidere, sfirsind printr-un inevitabil divort. Adolescenta in care resentimentele fata de tata – influent avocat, obtinind custodia copiilor, a lui si a surorii sale – isi vor gasi o supapa de eliberare prin scris. Scene de violenta familiala grotesca petrecute in cea de-a doua familie, a mamei vitrege, se combina cu scene de violenta sociala, cu sublinieri etnice.