pe adriangeorgescu.ro

Am avut insa, cu Sebastian…, citeva surprize. In primul rind, faptul ca autorul, care are mult umor – este jurnalist la Catavencii –, nu-l foloseste ca arma principala. Cartea nu-i una comica, nu acolo tinteste. Mihai Radu foloseste insa bine cele darurile gemene care nasc umorul: spiritul de observatie, inteligenta, dar mai ales o tristete care iese desori prin porii acelora care stiu sa rida. Personajele se dezvolta, cu idiosincraziile lor, inotind printr-o viata tulbure, asa cum apare ea la sfirsitul tineretii. Orasul, cu institutiile sale, apare ca o nesfirsita capcana a blazarii, un infern dantesc plin de amaraciune.
Personajul principal, Sebastian este un om care nu-si gaseste nicicum locul, functionar la Primarie si scriitor aspirant. Gratiela e prezentatoare TV, mama si sotie inselata, doldora de obsesiile si frustrarile virstei. Sint doi oameni cum vedeti zilnic in jurul vostru, inaintind sub mastile lor prin tesatura de evenimente si de indatoriri, doi oameni ale caror destine se intilnesc la un moment dat.