pe altiasi.ro

Cu atit mai mult cu cit cele trei comedii adunate intre copertele Unu + unu (+ unu ¦) sint, de fapt, exercitii inteligente pe marginea structurilor si limbajului treatral, motiv pentru care apetitul meu detectivist si analitic a fost satisfacut pe deplin. Depistind formule pirandelliene sau ecouri clare ale dramaturgiei ionesciene, pot spune ca Lucian Dan Teodorovici m-a convins prin deturnarea aparentelor, prin elasticitatea si plasticitatea materialului. Si, cu toate ca insusi autorul se considera romancier, inainte de orice, dramaturgul “ intregit si de viziunea regizorala in care se asaza cu din ce in ce mai multa siguranta “ nu se lasa nicidecum mai prejos. De altfel, pare ca ambii au ceva de castigat din coexistenta lor, ca se completeaza cand e nevoie si se redescopera impreuna. Dialogheaza, compun si contrapun subiectele si tehnicile de scriitura. (...) Pentru el, textul dramatic se dovedeste a fi o forma de a gindi, un joc patrunzator, cu multe piste, in care miza este cum se construieste acesta si mai putin gasirea firului care sa conduca spre iesire.