Survolind cu verva, siguranta de sine, incisivitate cuibul de cuci œ de acasa, Alina Mungiu-Pippidi isi spune punctul de vedere, in De ce nu iau romanii premiul Nobel, asupra aproximativ tuturor nevralgiilor noastre sociale din prezent, cu radacini in anii inter- si postbelici. E convinsa ca trecutul ascuns, trecutul masluit, trecutul idealizat sint tot atitea forme de patologie a memoriei, care, mai devreme sau mai tirziu, sfirsesc prin a schimonosi constiintele. Ca patriotismul se masoara prin sinceritate, nu prin menajament pagubos; prin sincronizare cu universalul, nu prin provincialism. Ideea Statului paternal a creat tarcul, oportunismul mimilor care-l serveau “ butaforia. Xenofobia latenta a preschimbat internationalismul asazisului comunism din prima faza in nationalism rosu œ. Cum arata viata noastra de dupa 89? Show business. Numitor comun “ putere de cumparare. Cenzura “ inlocuita cu rata de audienta obtinuta prin minima rezistenta la bun-gust; sobrietatea scortoasa “ cu aroganta vulgara; vechiul limbaj de lemn œ “ cu noul limbaj de lemn œ facut din competente œ, abilitati œ, prioritizari œ etc.
