Ziarul de duminica

Cit de naive si de inocente pareau fetele si chiar femeile de altadata! Si cit de asezata lumea in care traiau! Iluzia se spulbera la a doua lectura a romanului Virsta inocentei, cel mai bun roman al lui Edith Wharton, scriitoare cu o opera de valoare, care alaturi de Henry James a emancipat romanul american, realizind punti interesante intre literatura Lumii Noi si batrina Europa. Si in New York, in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, femeile oscileaza intre a-si asuma propria conditie sau a accepta rolul social de sotii, cu tot ce deriva din fiecare optiune. (...) Complexitatea celor doua personaje feminine pare sa indice, in mod surprinzator, ca virsta inocentei este a barbatului, inca supus conventiilor unei societati duplicitare, ce pretinde o tinuta morala, respectul fata de norme, dar recurge la manevre si tot soiul de complicitati pentru a pastra aparentele. Recitit la interval mare de timp, romanul cistiga in profunzime si subtilitate, caci psihologismul prozei din perioada interbelica si postbelica atesta finetea unei mari scriitoare.