Cum au reactionat prietenii, oamenii pe care-i am aproape, apoi, da, de-asta am scris, ma gindesc ca o carte e cumva o scrisoare pe care o dai multora, o dai oamenilor necunoscuti, altfel n-are niciun sens. Si vrei ca celalalt sa inteleaga despre ce vorbesti si sa fie in rezonanta cu tine, sa apartineti aceleiasi lumi. Ca sa poti sa ai dialog, trebuie sa renunti cumva la tine. Daca incepem dialogul asta asa: Eu am dreptate cind iti zic... Nu, eu am dreptate... , e imposibil sa mai avem un dialog. Dar o carte, fictiunea, cred ca e in zona asta a dialogului, e intr-un no man s land, intr-o zona intermediara unde tot discuta cititorii cu scriitorul. Cititorul isi pune intrebari, apoi, scriitorul se gindeste si el de fiecare data ca vrea ca lumea despre care a vorbit, pe care a dezvaluit-o, a inventat-o, sa aiba o rezonanta in ceilalti, ceilalti sa o vada si ei, sa le le apartina si lor. Sincer iti zic, cred ca am avut dialoguri mult mai proprii, mai personale, mai intime cu scriitori care au murit de sute de ani, prin cartile lor, decit am avut cu oameni apropiati. Si prin asta cred ca fictiunea si literatura inseamna ceva.