in Suplimentul de cultura nr. 449

Scrierea unui asemenea tip de carte, partial memorialistica, nu presupune aceeasi concentrare ca o carte de proza, e ca si cum ai lucra pe un alt nivel mental. E ca diferenta dintre articolul de presa, chiar cronica literara, si pagina de literatura, poezie sau proza, e ca si cum s-ar lucra intr-un alt etaj al mintii sau cu o alta implicare interioara. Asa este cu cartea asta, intr-un fel era mult mai usoara. Mai usoara dupa ce am gasit tonul. S-a intamplat ca i-am gasit tonul atunci, dupa ce am scris acel text initial, apoi reuseam sa intru in el destul de usor si sa fac cele doua pagini linistita, ceea ce la proza nu se intimpla niciodata. ( ¦) Tipul acesta de carte oricum selecteaza si partializeaza ceva din viata ta. Trebuie privita cu relativism, daca ai sta sa povestesti tot ce se iniampla, tot ce spun ceilalti... Pe de o parte, memoria noastra pierde, de cealalta parte amintirile pot deveni ceva enorm si nu ai mai putea face nimic din cauza lor.