pe literaturadeazi.ro

Desi ne anunta din capul locului ca nu a intentionat niciodata sa scrie o carte de memorii, Gabriela Adamesteanu creeaza, in paginile din Anii romantici, o adevarata saga a propriei familii, o aducere aminte a intilnirilor esentiale pe care le-a avut de-a lungul timpului si a haosului disolutiv moral al perioadei de dupa 1989. Chiar daca apropierea pare fortata, gindul ne duce imediat catre Fals tratat de manipulare, exceptionalul volum al Anei Blandiana, aparut anul trecut la Humanitas; punctul de plecare al ambelor carti e acelasi: dorinta de a depune marturie despre un timp pe care istoria il retine selectiv, trunchiat, dar care este cauza certa a ceea ce societatea romaneasca a avut de indurat dupa caderea comunismului. Ambele scriitoare resimt scrierea acestui tip de carte ca pe o obligatie morala, nu ca pe o bucurie auctoriala, ceea ce inseamna, in mod sigur, ca nu datoria fata de propriul destin literar le-a indemnat sa-si publice amintirile, ci intentia de a explica tuturor ce s-a intimplat cu propriile lor vieti in timpul cit au tradat literatura pentru a incerca sa influenteze istoria politica si sociala de dupa evenimente .( ¦) Volumul Gabrielei Adamesteanu este, asadar, important nu neaparat pentru literaritatea  lui “ mai degraba retrasa in spatele dorintei de claritate a ideilor -, cit mai ales pentru relevanta sa de document al epocii. Cartea e incitanta prin exotismul  portretelor si prin franchetea discursului, rareori concesiv. Personajele  sale sint descrise schematic, pornindu-se de la o trasatura care le individualizeaza.