in Orizont

Nu cred sa fi ratat vreunul din textele din Dilema veche la vremea publicarii lor. Continutul multora mi l-am amintit imediat, desi le citisem demult. Vazindu-le impreuna, mi-am dat seama cit de coerenta si de organizata a fost activitatea publicistica a Simonei Sora in ultimii ani. Nu stiu de ce a renuntat sa mai scrie cronica de intimpinare – stiu ca mi-a parut rau sa nu-i mai aflu verdictele –, desi, cine deschide atent Seinfeld si sora lui Nabokov va descoperi ca rubrica saptaminala „Biograffiti” nu a reprezentat o retraite, ci un combat à la florentine, ca sa folosesc terminologia din scrima. Criticul nu a dat inapoi, a recurs la o a doua arma. Indiferent ce scrie – cronica de carte, studiu academic, roman, eseu autobiografic – Simona Sora ramine o prezenta foarte vizibila in viata literara. Incercarile sale in genuri diferite sint expresia unei vocatii si a nevoii de a testa cit mai multe rigori stilistice. Vad aici un proces creativ neintrerupt, un neastimpar scriitoricesc.