pe bookblog.ro

Daca ar fi sa caracterizez acest roman intr-un cuvint, acesta ar fi wilderness, de la intensitatea sentimentelor si actiunile personajelor la stilul scriitorului. Cred ca genialitatea lui McCarthy nu sta in subiectul/actiunea propriu-zisa a romanului, ci in profunzimea, sacralitatea pe care o reprezinta in cele mai banale evenimente din viata, in descrierile pe care le face si in trimiterile subtile intilnite inca din titlu, care ne aminteste de Sodoma si Gomora, de cetatile biblice de la sud de Marea Moarta, amplasate in zone de cimpie, care cindva au inflorit si care apoi au fost distruse complet de divinitate. (...)
Proza lui McCarthy pentru mine e una dintre acelea care iti cere mai mult decit o simpla privire de cititor sau de critic… e o proza intelectuala, care provoaca, filosofica pe-alocuri, cu un stil care iti cere rabdare, care imi aminteste de Faulkner, dar care in acelasi timp se simte, o proza cu puternice accente de sacralitate, brutala, violenta, si-n acelasi timp de un lirism greu de egalat. E proza care iti cere sa te ,,descalti”, sa te expui, sa te debarasezi de anumite lucruri pe care credeai ca le cunosti, de toate stereotipurile legate de America, de Mexic, de lumea lor, de lumea noastra, o proza despre ei si noi, despre ceea ce inseamna la urma urmei sa fii Om si despre pretul de a trai un vis si nu doar de-a ii supravietui.