Dar, dupa Istoria romantata a unui safari (Polirom, 2009, 2011, n.n), care era o poveste de dragoste coerenta dupa gustul publicului, sau cu o anumita cronologie, sa zicem, putini au recunoscut alambicarea si nodurile narative pe care le-am facut in Demonii vintului, urmind o retorica orientala. (…) Nu, eu cred ca o specialitatea de-ale mele este personajul eliptic, cum am mai spus-o, si personajele secundare, pe care imi place foarte mult sa le construiesc si, cind ma apuc sa le construiesc, desi stiu ca viata lor e foarte scurta, le iubesc foarte mult. Ca sa ma intorc la ceea ce m-ati intrebat, acea apropiere dintre Dubai si lumea romaneasca de la 1900, ea nu e deloc fortata. Am stat patru luni, deci o vara intreaga si o luna de toamna, in 2009, in zona Buzaului. Si am avut sansa ca tocmai in acel moment sa se desecretizeze niste arhive romanesti, care fusesera puse la index citeva zeci de ani. Intre ele, erau si aceste documente ale comorii de la Pietroasa. Tot ceea ce am zugravit in episodul celor saptezeci de pagini despre Closca cu pui de aur este o ridicare de la sol, prin fictiune, pornind de la niste repere istorice certe, reale si surprinzatoare. (…)
Foarte multi tineri care nu au avut sansa unei cautari istorice reale, asa cum am intreprins-o eu, au considerat – si dintre studentii mei – ca acelea sint niste inspirate fictiuni. Nu, ele sint fictiune, dar pornind de la repere certe, existente, de la cladiri si spatii pe care comunistii, in anii ’50 ai Romaniei, le-au ras sub buldozere intr-o noapte.