pe bookblog.ro

In colectia, ca un ierbar, de tablete jurnalistice si de mici dari de seama post-festivaluri, devenita Filmar, autorul ne face partasi la putinele sale veleitati si pasiuni, dar si la numeroasele–i insatisfactii culese din evenimente de gen si din vizionari. As putea spune ca doar citiva cineasti europeni din anii ’70, printre care Tarkovski, Lars Von Trier si Koncealovski mai cu seama, sint pare-se singurii care se legitimeaza creativ in fata spectatorului foarte exigent care este Cristian Tudor Popescu. (…)
Consacrat prin ironia coroziva ce ii este specifica, autorul face uz de surprinzatoare jocuri de cuvinte ce amuza la modul inteligent si nu o data se protejeaza de „filmele proaste facute de regizorii buni” prin serioase doze de umor negru. Cu apetenta sa pentru ironizarea absurdului vietii contemporane aglomerate si pline de ambalaje redundante, autorul isi ocroteste sensibilitatea intotdeauna bine disimulata prin exercitii de cinism in stil „tres d esprit” si care fac deliciul intelectualilor si nu numai al lor.