in Romania literara nr. 22

Fiecare in felul ei urmareste avatarurile unui intelectual care din adolescenta, in anii dinaintea razboiului, a aderat la comunism, l-a slujit cu abnegatie multa vreme spre a ajunge, pina la urma, la sentimentul amar al dezamagirii, la intelegerea faptului ca isi jucase viata pe o carte gresita. Marturisirile lui Paul Cornea, provocate de Daniel Cristea-Enache, discipol din noua generatie, de aici pornesc, din acest punct care marcheaza recunoasterea esecului si vointa de a-l face cunoscut si explicat. Poate si pentru a nu-l incerca si altii. Citim chiar in introducere: „Tineam mult sa nu plec inainte de a-mi destainui experienta cruciala a vietii si anume militantismul in slujba utopiei si dezangajarea, survenita cu greu, prin destramarea crezului tineretii si cistigarea normalitatii”.