pe catavencii.ro

De asta data, Aurora Liiceanu e mult mai psiholoaga in limbaj decit in alte carti ale ei, incit lectura nu mai e atit de lesnicioasa. Nu mai ai de-a face cu un roman sau cu niste povestiri de moravuri scrise de un psiholog inzestrat cu talent literar, ci cu o contributie intr-un domeniu in care la noi s-au avintat numai scriitorii. (...)
Poate ca, dupa aparitia acestei carti, soacrele si nurorile vor transforma razboiul dintre ele intr-un meditativ armistitiu. Sau, cel putin, isi vor invata rolul, incit chiar daca nu se vor iubi, vor intelege ca ura femeiasca nascuta din iubirea fata de fiu si de sot, ca aceeasi persoana, e o chestie in care soacra vrea sa-i ia locul nurorii, iar nora vrea sa-si desfiinteze soacra. Aurora Liiceanu e prima care incearca la noi sa gaseasca punctul de armistitiu intre nurori si soacre, incit cred ca aceasta carte ar trebui oferita, la Starea Civila, si celor care se casatoresc, dar si celor care ajung sa se inrudeasca cu mirii, inainte de a incepe razboiul de pozitii care transforma o casatorie intr-un pretext de divort.