in Romania literara nr. 18

Intre Capsa si Corso poate lasa impresia, cui se opreste la titlu, ca este o carte despre spiritul de petrecere si taifas al Bucurestilor de odinioara, manifestat in cafenelele celebre in care se stringeau literatii si artistii pentru a sporovai. Unii chiar pentru a-si incepe ziua, precum Camil Petrescu , cu micul dejun luat acolo. Sint si aceste lucruri de vazut in carte, dar sint si altele. Sint de urmarit proiectiile unei ambiante de viata intelectuala dintr-un moment care parea sa fie unul fast, pentru noi, al istoriei, el fiind de fapt unul de grava criza si de prabusire nationala iminenta, cum vor dovedi evenimentele urmatoare. Pina atunci insa cafenelele bucurestene functionau din plin ca incinte de cultura, spre a le spune astfel, frecventate de Ion Barbu, de Camil Petrescu, de Ion Vinea, de Serban Cioculescu, de Vladimir Streinu, de Adrian Maniu si de altii din anturajul acestora, printre ei aflindu-se si Vlaicu Birna. Va fi martor al intimplarilor de acolo, al controverselor infierbintate, al conflictelor si al impacarilor dintre unii sau altii. Un martor si nu un protagonist, s-ar zice, dar un martor nu in totul tacut si aceasta spre binele nostru, al cititorilor sai de peste ani, nesatiosi sa aflam cit mai multe fapte concrete despre o lume astazi propulsata in mit. Sa spunem ca rememorarile lui Vlaicu Barna trimit si in alte medii decit numai in acela al cafenelelor literare. Trimit in lumea politicii, in aceea a teatrelor, a gazetelor din Sarindar, a gruparilor literare si, in primul rind, dintre acestea, cum era de asteptat, in lumea „Sburatorului” lovinescian.